Muzeu - Călătoria și sosirea

La bord

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, emigranții erau transportați pe vechile nave cu vele, iar călătoria putea dura până la o lună, în condiții de viață inimaginabile. Paturile, aflate în partea inferioară a navei, primeau de cele mai multe ori aer doar de la trape. În consecință, dimineața, indiferent de vreme, toată lumea era obligată să se mute pe punți: bolile - pulmonare și intestinale în special - erau răspândite, iar mortalitatea era ridicată.

Valiza a fost mult timp simbolul emigrării; înainte de ea a existat "pachetul": o bucată de pânză în care se înfășurau lucrurile pe care le luai cu tine. Iar în pachet sau în valiză se afla o întreagă "lume": amintiri de familie, un bilet pentru o rudă sau un conațional, o scrisoare de prezentare care, se spera, putea fi utilă..... Odată cu construirea, în anii 1920, a marilor vapoare de croazieră care transportau și emigranți, durata călătoriei și condițiile de viață la bord s-au îmbunătățit.

A sosit în sfârșit!

În paradisul pământesc promis de "ghizi", lucrurile stăteau de fapt altfel. La sosire, imigranții și-au dat seama că au ajuns în America așa cum era și nu în America la care visaseră. La vamă, au fost supuși unor formalități birocratice grele, mulți dintre ei fiind respinși pentru că aveau boli invalidante. Cei admiși erau tratați ca la piața de sclavi. În Argentina și Brazilia, odată ajunși pe continent, erau cazați în facilități asemănătoare unor închisori - Hotelul și Hospedaria imigranților. Punctul forte al emigrantului era "lanțul migrator", rețeaua de rude, prieteni, compatrioți care, având deja experiența emigrării, încercau să îi faciliteze integrarea în noua țară.

La 'Merica'

În Statele Unite, la sosirea în New York, emigranții erau debarcați la Ellis Island pentru verificări Reguli stricte operau o selecție drastică: se respingea pe motiv de boală, sărăcie extremă, tinerețe sau vârstă prea înaintată, stare civilă (femei și orfani fără sprijin în noua țară).

În 1917, a fost adoptată Legea privind alfabetizarea, o lege care a restricționat imigrația și care i-a afectat pe mulți italieni, în special pe cei din sud. Alte restricții au venit în 1921 și 1924, cu legi care stabileau numărul anual de imigranți.

Miss Liberty

Statuia Libertății a fost donată de Franța Statelor Unite și a fost legată de fenomenul emigrației Acea frumoasă doamnă părea să fie la fel de mare ca America și ca visul emigranților de a "face America".În schimb, la sosirea în portul New York, emigranții erau debarcați în Ellis Island și supuși la controale și adesea la umilințe. Cu toate acestea, în imaginația multor emigranți, Statuia Libertății a devenit America; apoi au descoperit că străzile nu erau pavate cu aur și că va fi de datoria lor să le construiască.