Arhiva

Colecția de documente, reviste, obiecte și tot ceea ce se poate vedea astăzi este rodul muncii răbdătoare și meticuloase de cercetare și acumulare a lui Paolo Cresci, care a început cu rudele soției sale Silvana, originară din Fosciandora (Lucca).

Mai târziu, Paolo Cresci a stabilit relații cu anticarii, frecventând piețele de vechituri, librăriile de antichități, casele abandonate, administrațiile municipale din Garfagnana, precum și emigranții care se întorceau în țară sau rudele acestora. O mare parte a materialului se referă la zonele Garfagnana și Lucca, dar există și documente din alte regiuni. Prin urmare, colecția se caracterizează prin eterogenitate, fiind alcătuită din scrisori, cărți poștale, fotografii originale și neoriginale, reviste, ziare, cărți și diverse obiecte personale, care stau mărturie despre numeroasele persoane care au părăsit Italia în căutarea norocului între secolele XIX și XX.

Obiectivul prioritar al Fundației Paolo Cresci este acela de a valorifica sistematic colecția, astfel încât să facă materialul de arhivă accesibil tuturor, atât celor cu și fără cunoștințe tehnice, cu un accent deosebit pe cei neinițiați; aceasta pentru a permite celor care o vizitează o înțelegere imediată și completă, făcându-i părtași la o istorie care este, probabil, și cea a strămoșilor lor și, prin extensie, a lor. Orice lucrare asupra arhivei a presupus o catalogare sistematică a materialului documentar; de fapt, munca de reordonare a colecției, realizată pe calculator, este acum finalizată.

Paolo Cresci a întreprins o catalogare sumară, dar folosind criterii care răspundeau mai mult unor nevoi personale decât unor principii universal împărtășite de sistematicitate și științificitate. Pe de altă parte, acest lucru este de înțeles pentru cineva care, ca și el, era sfâșiat, pe de o parte, de o pasiune arzătoare care îl împingea să acumuleze, uneori aproape maniacal, o imensă varietate de materiale neomogene, iar pe de altă parte, simțea și nevoia unei organizări organice, greu de pus în aplicare tocmai din cauza volumului mare al pieselor adunate.

Pentru a păstra amprenta dată de Cresci colecției, s-a decis să se urmeze ordinea adoptată de el însuși, dar folosind principii uniforme și analitice în raport cu noile cerințe apărute în ceea ce privește difuzarea și accesibilitatea imediată a întregii colecții. Lucrarea de catalogare nu are pretenția de a fi exhaustivă sau definitivă, ci urmărește doar să ofere o hartă a valorii calitative și cantitative reale a colecției.

În acest scop, a fost creată o bază de date, în care fiecare piesă în parte a fost clasată în funcție de categorii precise și poate fi apelată și vizualizată în permanență cu ajutorul unor funcții speciale ale programului.