{"id":10856,"date":"2014-02-12T11:02:51","date_gmt":"2014-02-12T10:02:51","guid":{"rendered":"https:\/\/fpc.ms-dev.it\/testimonianza\/una-picola-via-di-legno\/"},"modified":"2014-02-12T11:02:51","modified_gmt":"2014-02-12T10:02:51","slug":"a-picnic-road-of-wood","status":"publish","type":"testimonianza","link":"https:\/\/www.fondazionepaolocresci.it\/ro\/testimonianza\/una-picola-via-di-legno\/","title":{"rendered":"O mic\u0103 strad\u0103 de lemn"},"content":{"rendered":"<p>O mic\u0103 strad\u0103 de lemn: Familia Dalle Mura<\/p>\n<p>Baldassare, s-a n\u0103scut \u00een Camiore. \u00centr-o zi, \u00een 1890, a decis s\u0103 emigreze \u00een Argentina \u00eempreun\u0103 cu familia sa, so\u021bia \u0219i cinci copii mici, to\u021bi b\u0103ie\u021bi.<\/p>\n<p>Santinei, so\u021bia sa, nu i-a pl\u0103cut locul \u00een care au ajuns \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 rece de iulie. Erau numai copaci, numai copaci. Spuneau c\u0103 aici le lipseau legumele, fructele, iar cerul era prea jos! Lipsesc mun\u021bii, mun\u021bii no\u0219tri. P\u0103m\u00e2ntul este uscat... Via\u021ba era grea \u00een acel loc la nord-est de Cordoba. Lui Baldassare i-a venit ideea de a t\u0103ia copaci, de a t\u0103ia lemne pentru a face c\u0103r\u0103mizi. Ar fi putut fi o idee pentru a construi ni\u0219te str\u0103zi \u00een Buenos Aires, \u00een acea perioad\u0103 de p\u0103m\u00e2nt. Dar distan\u021ba era mare, aproximativ 1000 km. Cu ajutorul oamenilor \"gauchos\" au f\u0103cut o cale ferat\u0103, care a mers p\u00e2n\u0103 la Buenos Aires. Fabrica a crescut \u0219i, odat\u0103 cu trecerea timpului, a sosit \u0219i o alt\u0103 familie din Camaiore: familia Bianchi, care a f\u0103cut o alt\u0103 fabric\u0103 de t\u0103iat lemne, \u00een partea opus\u0103, peste calea ferat\u0103.<\/p>\n<p>Odat\u0103 cu trecerea timpului, a \u00eenceput s\u0103 devin\u0103 un mic ora\u0219 \u0219i a fost numit Arroyito (micul r\u00e2u). Numele actual al acestui ora\u0219.<\/p>\n<p>Cele dou\u0103 familii cresc, unite \u00een prietenie, c\u0103s\u0103torind copiii uneia cu copiii celeilalte.<\/p>\n<p>C\u00e2nd fiul cel mic al lui Baldassare, Baldassare, a \u00eemplinit 20 de ani, tat\u0103l s\u0103u l-a trimis la Camaiore pentru a fi \u00eenrolat. Nu doar recrutare pentru el, ci \u0219i pentru fra\u021bii s\u0103i mai mari, care aveau cinci ani.<\/p>\n<p>Lisandro ajunge la Camaiore \u0219i le explic\u0103 autorit\u0103\u021bilor dorin\u021ba sa de a face un proiect pentru toat\u0103 lumea. La care acestea \u00eei r\u0103spund c\u0103 nu este necesar. Doar el trebuie s\u0103 o fac\u0103.<\/p>\n<p>Dup\u0103 ce \u0219i-a terminat serviciul militar, s-a \u00eentors \u00een Argentina, la Cordoba, Arroyito. Nimeni nu-l a\u0219tepta. La cinci ani distan\u021b\u0103....<\/p>\n<p>Fericitul s\u0103u tat\u0103 a mul\u021bumit autorit\u0103\u021bilor din Camaiore, trimi\u021b\u00e2nd dou\u0103 mari \"containere\" pline cu c\u0103r\u0103mizi de lemn!<\/p>\n<p>Cu aceste c\u0103r\u0103mizi se fac dou\u0103 str\u0103zi \u00een Camaiore, care \u00een zilele noastre poart\u0103 numele : Via dalle Mura.<\/p>\n<p>Aceste dou\u0103 familii, care au fost fondatorii ora\u0219ului Arroyito, au fost recunoscute de Camera de Comer\u021b din Lucca, cu premiul acordat \"Italienilor care au f\u0103cut cinste Italiei \u00een lume\".<\/p>\n<p>Aceast\u0103 familie l-a onorat pe Cordoba cu func\u021bii importante \u00een guvern \u0219i \u00een universitate.<\/p>\n<p>\u00cen 1987, la Sur de Argentina, \u00een Comodoro Rivadavia, a primit numele de Jos\u00e8 B.. Dalle Mura, la o strad\u0103 important\u0103 din centrul ora\u0219ului.<\/p>\n<p>\u00cen urm\u0103 cu c\u00e2\u021biva ani, datorit\u0103 Regiunii Toscana, dou\u0103 surori Dalle Mura, Olinda \u0219i Delia, au putut vizita ora\u0219ul str\u0103mo\u0219ilor lor: Camaiore (LU).\u00a0<br \/>\n\u00a0<\/p>\n<p><em>Elena Tori Rubiano<\/em><\/p>","protected":false},"featured_media":0,"template":"","meta":{"_acf_changed":false,"_relevanssi_hide_post":"","_relevanssi_hide_content":"","_relevanssi_pin_for_all":"","_relevanssi_pin_keywords":"","_relevanssi_unpin_keywords":"","_relevanssi_related_keywords":"","_relevanssi_related_include_ids":"","_relevanssi_related_exclude_ids":"","_relevanssi_related_no_append":"","_relevanssi_related_not_related":"","_relevanssi_related_posts":"","_relevanssi_noindex_reason":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","ast-disable-related-posts":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"default","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}}},"class_list":["post-10856","testimonianza","type-testimonianza","status-publish","hentry"],"acf":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.fondazionepaolocresci.it\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/testimonianza\/10856","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.fondazionepaolocresci.it\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/testimonianza"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.fondazionepaolocresci.it\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/testimonianza"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.fondazionepaolocresci.it\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10856"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}